Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2014

Biblioteca bloggerului roman

Citesc, deci exist.
Cam asa s-ar descrie existenta mea. Nu mai are rost sa zic ca, in cazul meu, lectura s-a dovedit a fi ceva miraculos: m-a vindecat de depresie, mi-a adus prieteni noi, imaginari si reali, am cunoscut si calatorit in lumi si universuri diferite. Mi-a deschis o cale catre cunoastere asa cum nu exista alta.
Si in 2013 am citit. Poate ceva mai putin decat in alti ani, dar numai pentru ca din luna mai incoace am avut grija de o gaza mica (fiica mea, Emilia) si ajungeam sa citesc pe unde apucam: in pat langa ea, in cada in timp ce ma relaxam 30 de minute pentru ca apoi sa o iau de la capat, in parc pe o banca in timp ce ea dormea in carucior. Si totusi am ajuns sa citesc.
Numai o singura data m-a intrecut sotul meu in citirea unei carti, doar pentru ca Emiliei ii iesea cel de-al doilea dinte si trebuia sa o "distrez" cu ceva nou la fiecare 10-15 minute. :)) In rest, devorez cartile mai repede decat el. Facem intrecere si mai dam si batalii pentru ca avem cate …

Un barbat magnific

Nu de cand ma stiu, ci doar de cand imi amintesc. Asa. De cand imi amintesc am fost inconjurata de carti. Cartile parintilor mei, pe care le mazgaleam prima pagina intotdeauna pentru ca, mai apoi, sa incerc sa copiez literele acelea mari din titlu, intotdeauna tremurate. Da, mi-au placut cartile si personajele lor. Unii imi erau prieteni, altii imi erau ca fratii (D`Artagnan - am plans dupa el ca dupa cineva extrem de drag), dar absolut toti m-au facut sa ma simt minunat, impreuna cu cineva, nu singura.
Totusi, dintre toti, unul iese in evidenta. Prima intalnire a fost cam pe la 14-15 ani. Ne-am placut de la prima vedere. Nici nu se putea altfel. El era un barbat bine, elegant, cu parul negru, drept, si ochii verzi, inteligenti de felina. Pasii mici, cadentati, mustacioara rasucita, ceasul aurit, ascuns in buzunarul hainei de cea mai buna calitate, curatenia scupuloasa a intregii lui fiinte - toate acestea mi se pareau fascinante. Mai ales pentru o adolescenta impresionabila.
M-a inv…

Gradina din apartament

Imagine
Ii placea viata la oras. Era fericita in multime, cand trecea strada impreuna cu alti 20 de insi necunoscurti. Ii placea anonimatul oferit de oras. Nu multi te cunosc si cei care zic ca te cunosc nu pot nici macar sa "zgarie suprafata". 
Dar cand ajungea acasa, in apartamentul ei micut, isi dorea sa fie din nou la tara, in casa parinteasca, inconjurata de livada de meri si de gradina de zarzavaturi, sa miroase fanul proaspat cosit si sa faca dulceata de visine. Locuinta ei era mica si cam ponosita, dar incet-incet a inceput sa o schimbe. 
Prima imbunatatire adusa a fost o floare in ghiveci: violete de Parma. Si-a zis ca daca floarea va rezista va aduce mai multe pana isi va crea propria ei gradina .... chiar aici in apartamentul ei, pentru a nu se mai simti asa de singura.
*** Anii au trecut, vreo cincisprezece la numar. In drum spre casa, traverseaza aceleasi strazi pline de oameni, locuieste in acelasi oras care ii asigura anonimatul, numai ca acum i-a schimbat titulatura…

Campania "Semn SPRE carte"

Imagine
Anul de gratie 2014.
Stau si ma gandesc: cum sa fac ca acest an sa fie mai bun, mai plin de ganduri si fapte pozitive, de daruire si prietenie? Este deja 10 ianuarie (bine, bine, doar ora 01.12, in timp ce scriu acest articol) si ideea mi-a fost "impartasita" de Sonia si de al ei Semn SPRE carte.

sursa: Grupul Facebook - Semn SPRE carte

Aici am gasit oamenii care imi plac, din cate am vazut, majoritatea bloggeri, care au format un grup in jurul acestei idei: de a darui altcuiva, unui suflet tanar, unui creier dornic, ceva vise, idei, cunoastere, lumi necunoscute, putere, informatie. La urma urmei, toate acestea se gasesc in carti. Si asta dorim noi sa facem: sa daruim carti. Unul din cele mai frumoase daruri posibile.
Beneficiarii acestor daruri vor fi copiii si adolescentii, cei cuprinsi cu varste intre 6 si 18 ani, care doresc sa citeasca, sa invete, sa descopere, dar a caror situatie materiala nu le permite asa ceva. Putem, prin contributia noastra, fauri un destin, pava…

La inganarea anilor ....

Imagine
... si a zilei cu noaptea, stau si ma intreb: cum a fost anul care sta sa treaca? Fac, in minte, o retrospectiva a anului 2013 si zic asa: a fost bine, a fost minunat, cu bune si rele, nu am fost niciodata singura, iar acest lucru este cel mai important dintre toate.
13 poate fi un numar care poarta nenoroc, dar pentru mine a fost pe dos. Am avut parte de multe bune in viata mea: incepand cu Emilia si terminand cu .... Emilia desigur. Intre, multumesc Domnului, am dat peste niste prieteni noi, care mi-au imbogatit viata de zi cu zi ... prin prezenta lor fizica sau virtuala.

Elly, Nice, Minnie Max, Mona :), Fairytale, Mirela Pete, Vienela, Cristi Milla, Tina, Irina, Adriana, Carmen, Adrian Manea etc. (in ordine aleatorie) sunteti cei care mi-ati imbogatit viata cu articolele voastre, cu prietenia voastra. (Daca am uitat pe cineva, imi cer sincer scuze, sunteti multi si timpul meu acuma chiar e limitat)

Stiu ca in ultima vreme nu am mai strigat prezenta (prin comentarii) deoarece stau n…